Daca nu Basescu, atunci cine?

Si sa nu vrei sa stii ce se intampla in politica romaneasca, si tot n-ai cum sa te feresti: despre suspendarea si demiterea lui Basescu vorbeste toata lumea, de la politicieni si analisti politici, care mai de care cu teorii si opinii mai interesante, pana la muncitorii care merg in carciuma sa bea o bere sau la doamnele in varsta pe care le auzi fara sa vrei discutand in RATB.
E bine ca l-au suspendat! Merita! Sa-l demita!
Ba nu, Basescu n-a gresit, n-a incalcat Constitutia! Nu trebuia sa il suspende! O sa votam impotriva demiterii!
Fie ca ne pozitionam de o parte sau alta a baricadei, o intrebare ramane esentiala: si daca Basescu va fi demis, ce se va intampla? Daca nu Basescu presedinte, atunci cine in locul lui?
Este clar ca nici un alt partid nu are in momentul de fata, in mod real, un candidat "prezidentiabil", care sa poata fi presedinte in locul actualului. Si atunci, la ce foloseste toata galagia asta, toate certurile, toate scandalurile? Eu una nu am reusit sa vad pana acum vreo strategie a Coalitiei parlamentare care l-a suspendat pe Basescu. Voi?

Print reusit

Cam tarziu vine urarea mea, dar tot timpul mi-a placut sa cred ca "mai bine mai tarziu decat niciodata". Enjoy!

(print via http://www.mediafax.ro/blog/life/urare/#comments).

Ceai la Cotroceni

Sunt foarte bucuroasa ca in sfarsit am reusit sa ajung la ceainaria din Cotroceni. De vreo doi ani, de cand stau in zona, imi tot propusesem, dar tot timpul aparea altceva (apropo, mersi ca ai insistat:) ). A meritat asteptarea... ce sa zic, e un loc care chiar merita vizitat. Nu credeam ca voi merge vreodata intr-o ceainarie in Bucuresti si voi sta la o masa suspendata, dupa ce am urcat pe o scarita care mi-a adus aminte de patul meu suspendat din camera de camin (pentru cei care nu au fost in ceainaria despre care vorbesc, este vorba de o incapere micuta impartita in doua etaje printr-un perete de lemn, iar la fiecare nivel se gasesc niste mese micute, joase cu perne in loc de scaune, pe care se sta foarte confortabil).
Am citit fascinata meniul, care cuprinde tot soiul de ceaiuri din diverse parti ale lumii, verzi, negre, cu fructe, cu petale de trandafir, cu diverse mirodenii. Super bun ceaiul , va recomand numerele 51 si 52 din meniu (nu le-am retinut numele, spre rusinea mea). Foarte interesant modul de servire - in ceainice si cescute de ceramica, in totala concordanta cu decorul.
Atmosfera relaxanta, cu muzica in surdina, ceaiul, decorul, promptitudinea servirii (doar suni din clopotel si a venit chelnerita, nu trebuie sa-ti sucesti gatul dupa ea sau sa astepti jumatate de ora pana ti se ia comanda si inca o jumatate pana ti se aduce) - toate astea, plus aerul aparte pe care il are acest loc si grija acordata celor mai marunte detalii- fac din ceainaria din Cotroceni un loc ideal in care sa mergi atunci cand vrei sa evadezi din stresul de zi cu zi.
Daca ati fost pe acolo, astept impresiile voastre.

Un articol interesant despre acest loc: http://www.smartfinancial.ro/smartfinancial/horeca+%26+turism/ceai+la+cotroceni+-+ceainarie+in+bucuresti%2C+la+cotroceni

Simple sau inventive?

Acum ceva vreme, Mircea Badea a avut ca subiect al ironiilor sale numele unei firme de publicitate: Headvertising (in ideea ca suna... prea intortocheat). Cam nejustificat aleasa tinta lui, as spune eu, pentru ca mie personal mi se pare un nume care suna bine, e sugestiv si potrivit profilului firmei.
Oare e mai bine, mai eficient sa denumesti o firma simplu, cu ajutorul cuvintelor din limbajul comun (Orange e primul exemplu care imi vine in minte)?
Din punctul meu de vedere, exista avantaje si dezavantaje in ambele cazuri: un nume simplu e usor de retinut si clar pentru oricine, dar poate sa nu atraga atentia sau sa nu fie atat de sugestiv pe cat s-ar dori. Pe de alta parte, un nume creativ, original atrage atentia, lasa loc imaginatiei si poate transmite multe intelesuri, dar e posibil sa nu fie inteles de anumite persoane, semnificatiile sale sa fie percepute gresit sau sa fie mai greu de retinut.
Voi cum v-ati denumi propria firma, printr-un nume simplu sau unul inventiv?

Unde e Coelho?

Imi aduc aminte ca acum cativa ani (vreo 5-6 cred, pe vremea cand eram in liceu) era o adevarata nebunie cu Paulo Coelho. Toata lumea citea Coelho, toata lumea vorbea despre cartile lui. Daca nu citisei Alchimistul... era de rau. Era o carte care "iti schimba total perspectiva asupra lumii" (dupa cum mi-o recomandase din suflet un amic).
Lasand la o parte faptul ca lucrul asta nu s-a intamplat, iar perspectiva mea a ramas la fel si dupa Coelho, cred ca a fost un adevarat fenomen acest scriitor. Sa nu uitam ca datorita lui avem in Romania un "razboinic al luminii'... Nedumerirea mea este: ce s-a intamplat cu el? Mai citeste lumea Coelho? Si daca da, cine? Aveti idee?

Platon zicea...

Those who are too smart to engage in politics are punished by being governed by those who are dumber.

Creativitate vs. gramatica

Sunt persoane care nu suporta sa auda pleonasme, altii nu suporta „almanahele”... am si eu pete de genul asta, iar una dintre ele este legata (surpriza) tot de creativitatea prost inteleasa. Si anume, mi se ridica parul in cap cand vad cum creativii (din publicitate, marketing etc.) creeaza neţinand cont de regulile de baza ale limbii romane in creatiile lor (nu va speriati, toate cuvintele din familia lexicala a verbului a crea au fost puse intentionat, sa fiu si eu creativa).
Oare chiar nu se poate face un slogan interesant, atractiv, original fara sa se scrie numele proprii cu litera mica, sa se scrie cu litera mica dupa punct sau sa se incalce vreo alta regula gramaticala de baza? Eu cred ca se poate. Si nu e conventionalism sa respecti niste reguli pe care invatatoarea s-a chinuit sa ti le explice cand aveai 7-8 ani. La fel cum nu mi se pare creativitate sa imi scriu numele asa: doina radicof (tre sa mentionez din nou ca nu vorbesc de documente informale, intre prieteni sau ceva de genul asta, ci de treburi mai formale, mai oficiale, cu distributie nationala sau chiar internationala).

PS: Un exemplu foarte elocvent: la Targul de turism, sloganul agentiei de turism Aeolus, scris mare, pe jumatate de perete, asa: „In grecia, alaturi de greci.”
Concluziile le trageti voi.

Sondaj

Un tip de intrebare care se pune de obicei in sondajele de opinie este asocierea spontana: "Care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti...?" Va propun un sondaj micut micut, format dintr-o singura intrebare: Care este primul cuvant/prima idee care va vine in minte cand auziti cuvantul BRAINDS?
Astept cu mare interes raspunsurile voastre!

Do you speak english?

Fragment de discutie in vestitul 336:” … e o tipa care vrea sa para desteapta asa… open-minded. Jumatate din ceea ce spune, spune in engleza. I se pare ca e mai desteapta asa…”Pe langa zambetul din coltul gurii pe care mi l-a starnit (ca nah…nu putea sa ma dau de gol), discutia asta mi-a adus aminte ca asta e un subiect care ma preocupa pe mine din cand in cand. De ce in conversatiile de zi cu zi cu prietenii avem tendinta sa vorbim din ce in ce mai mult in engleza? Am ajuns, multi dintre noi, sa vorbim o englezo-romana superba si sa ni se para aproape imposibil sa ne exprimam altfel (si anume, doar in romana). OK, o sa spuneti ca sunt termeni care chiar nu au echivalent in romana, si atunci trebuie sa-i folosesti ca atare, in engleza. Dar nu despre asta vorbesc eu, ci despre lucrurile absolut banale pe care le spunem prietenilor… Nu mai spunem sunt “vesel azi”, ci “I’m happy today”. Why?

De ce Becali?

Sunt foarte revoltata de pozitia pe care o ocupa Gigi Becali in sondaje in ultima vreme (in top 3 al increderii populatiei).
Sondajul IMAS din martie e foarte elocvent:http://www.evz.ro/article.php?artid=298565
Efectiv…ma enerveaza si nu reusesc sa inteleg. Pana de curand ma “consolam” cu ideea ca Becali este apreciat de un anumit tip de electorat – de oamenii fara prea multe studii, cu venituri scazute etc. – de oameni care au o idee mult prea vaga despre atributiile unui presedinte de tara si care asteapta de la acesta sa le dea pensie, sa le dea casa, sa le dea de mancare, sa le dea, sa le dea… acum vreo doua saptamani insa, dupa ce am asistat la niste focus-grupuri cu bucuresteni pe teme politice, toata teoria mea a fost daramata si am cazut in confuzie din nou. Descoperire: exista bucuresteni, cu studii superioare, cu joburi respectabile si cu venituri peste medie care voteaza Becali!!!! Motivatia: este singurul care va asigura viitorul copiilor! Cum asa? Zau daca inteleg! eu nu simt ca viitorul meu poate fi asigurat de Becali, in nici un caz! Dimpotriva! Si atunci? Imi poate explica cineva?

Originalitatea – boala a lumii moderne?

Cred ca s-a format in ultima vreme o tendinta tot mai pregnanta : goana dupa originalitate. Oamenii, si mai ales tinerii, vor sa fie originali, sa fie creativi, sa iasa din tipare, si pentru asta cauta intelesuri si semnificatii in cele mai neasteptate locuri si in cele mai … “creative” moduri.
E clar, este idealul fiecaruia dintre noi sa fie original si unic (si suntem, pt ca asa ne-a facut natura, unici). Dar ce ne facem cand dorinta de a iesi din tipare merge la extrem si prevaleaza asupra unor aspecte de bun simt? Sunt oameni carora daca le dai un punct pot sa-ti scrie romane despre intelesurile si semnificatii acelui punct. Asta e foarte bine - e creativitate si tot respectul pt cei care o au. Mai rau este ca unii dintre acesti oameni nu mai reusesc sa vada semnificatiile in lucrurile simple, clare, explicite.
Adica…ceva de genul: am un scaun – nu-mi spune nimic, nu ma duce cu gandul la nimic; am un punct – pot sa incep sa povestesc imediat despre cat de bine am odihnesc eu pe scaunul care ar putea sa fie acel punct. Ce mi se pare mie destul de grav in toata povestea e ca modul asta de a intelege creativitatea risca sa duca la superficialitate, la derizoriu, la ridicol chiar. Si uite asa apar reclamele pe care le vedem la TV si nu ne prindem "care e faza?"...